Tot mai des văd în online reacții din ce în ce mai dure împotriva acestui trend de a ne trăi viața perfectă pe Instagram. Se exagerează pe ambele părți.

[RO]

Pe de o parte, nu e de condamnat că ne dorim să arătăm într-un anume fel și că ne retușăm pe ici pe colo unele imperfecțiuni. Totodată, ce e așa de grav că postăm numai lucruri frumoase, plăcute ochiului, fie ele ușor regizate, iar aici mă refer la acele cafeluțe poziționate minuțios în cadru alături de un ziar pe care oricum nu îl citim, ci a fost cumpărat doar pentru că dă bine în poză. Iar pe de altă parte, reacția care vine ca un val împotriva acestor vieți perfecte de pe Instagram este de înțeles. Cred că s-a suprasaturat internetul de milioanele de conturi unde se promovează rețetele frumuseții, se postează doar lucruri superficiale și lipsite de substanță sau orice fel de mesaj.

M-am întrebat dese ori ce sens mai are platforma asta de socializare dacă ea nu face altceva decât să ne înstrăineze de realitate, să ne facă superficiali și egocentriști; în loc să ne unească pe toți cei ce împărtășim nu doar același hashtag, ci și aceleași preocupări sau valori.  Îmi place să cred că Instagram e o minciună frumoasă prin care ne relatăm totuși viața și o punem în lumina care ne place cel mai mult. Fie că unii o stilizează mai mult decât alții, feed-ul nostru ar trebui să reflecte o parte din noi și ce suntem, chiar și superficialitatea ne poate contura caracterul real până la urmă.

Nu îmi place să generalizez, deși o fac destul de des fără să îmi dau seama, dar mi se pare că s-a creat așa o tragedie unde nici nu ar trebui să existe. Se isterizează tot mai multe persoane și se revoltă împotriva bloggerilor și influencerilor pentru simplul fapt că viața lor arată mult prea perfect pe Instagram și nu e de fapt așa. Eu, sincer, nu cred că aș mai urmări-o pe Alina Ceușan dacă ar posta poze cu ea dimineața, curgându-i din guriță. Cu toții ne trezim șifonați la prima oră, dar nu postăm așa ceva! Inspirația vine și din acele poze perfect retușate cu descrierea “I woke up like this”. De ce sunt totuși urmărite aceste femei superbe de milioane de oameni? Pentru că omul tânjește după ceea ce nu are și nu poate avea. Filmele de la Hollywood fac același lucru…oglindesc destine și povești fantastice care nu pot fi reale, însă ne-am dori și noi să trăim acele vieți extraordinare. Iar ceea ce se întâmplă în online e și mai acut. Pentru că în spatele acele conturi de Instagram există totuși niște ființe reale, iar dorințele noastre sunt nutrite cu mai multă poftă cand vedem chiar sub scroll-ul nostru toate acele lucruri palpabile. Sperăm ca într-o bună zi să ne permitem și noi toate acele luxuri exact ca bloggerii reali pe care îi urmărim astăzi.

Eu, probabil, nu îmi voi permite niciodată o geantă de brand ca cea pe care Andreea Balaban o poartă pe umăr, sau la fel de puțin probabil va fi să conduc mașina pe care o afișează zilnic Ioana Grama în Insta storyurile ei. Însă eu, ca alte mii de fete, dăm like doar pentru că ne plac acele lucruri și cumva, fără să ne dăm seama, râvnim la ele într-o formă sau alta. Poate că e o explicație superficială sau absurdă, dar cumva așa cred că se întâmplă lucrurile. 

Internetul este o unealtă extraordinară, pe care, dacă știm să o folosim, face lucruri de un impact major. Îmi place să cred că m-am desprins de latura aceea superficială pe care și blogul meu o avea la început și că acum îl folosesc la capacitatea maximă. Aici nu mă refer la publicul meu nișat pe care îl am, ci la faptul că platformele de social media sunt pentru mine unealta prin care ajung la oameni, le transmit informații prețioase și le arăt cum se poate trăi sub frumos semnul unui diagnostic dur.

Bloggingul ar trebui văzut mai mult decât o superficialitate. Ar trebui tratat ca o adevărată responsabilitate! Am șansa să am o comunitate absolut incredibilă care m-a făcut să realizez ce misiune importantă este social media de fapt. Ceea ce postez eu este citit de mii de oameni de toate vârstele, din toate părțile tării și chiar a lumii –pentru că 40% din publicul meu vine din afara granițelor țării și a Europei- din toate backgroundurile sociale, ceea ce mă face să fiu foarte atentă la ceea ce postez și transmit. Diabetul fiind principala temă pe marginea căreia scriu, este extrem de important să fie preluate și comunicate informații corecte pentru că vorbim despre o condiție medicală ce implică insulină, ace și alte dispozitive complicate. Dincolo de orice poate fi periculos să dau mai departe lucruri greșite care ar putea face rău ulterior cuiva.

Știu că un blogger de fashion nu poate avea asemenea gânduri sau frici, firește! Însă ceea ce face orice blogger trebuie tratat cu responsabilitate. Chiar și atunci când promovează o cremă, fie ea inofensivă, trebuie testată înainte, trebuie verificată lista de ingrediente, trebuie să existe un mic research înainte de a recomanda lumii. Uneori, ca urmăritor de alți bloggeri și influenceri,  am impresia că noi nu reprezentăm decât niște cifre, statistici. Mi se pare că e mult prea  mult “me, me, me content” și nu se mai livrează hrană pentru suflet, motiv pentru care am dat unfollow masiv majoritatii fashion bloggerilor pe care îi urmăream de ani de zile. Mi-au fost dragi fetele alea, le-am urmărit mult și m-au învățat lucruri prețioase, dar când ceea ce postează ele nu doar că nu mai rezonează cu mine, ci mă și dezamăgește, nu am avut nicio ezitare în da unfollow.

Pentru mine e copleșitor când citesc zilnic  mesaje de încurajare și susținere de la cei care mă urmăresc. Să îți scrie un copil că te iubește și că îți mulțumește pentru că l-ai ajutat să fie mândru că are și el diabet…este peste puterile mele de a descrie în cuvinte…toate lucrurile astea stârnesc în mine niște emoții pe care uneori simt că nu le merit. Îmi umple inima de bucurie fiecare mesaj de la prietenii mei din online și ochii de lacrimi când citesc povești cutremurătoare de la cei care rezonează medical cu mine. Social media, pentru mine, chiar înseamnă socializare, conexiune și legături umane. Să fii în social media, asta înseamnă de fapt, nu? Să își asumi cine ești, să împărtășești povestea ta, să cauți și să dai mai departe conținut de calitate și în jurul tău să se adune oamenii care văd în tine o voce. Iar prin platformele online poți intra în legătură directă cu fiecare suflet care vibrează în fața mesajului pe care tu, ca blogger, îl transmiți. Mi se pare fantastic cum zi de zi comunic cu oameni din toate părțile globului și remarc că deși aparent suntem diferiți, diabetul acesta oribil ne-a făcut pe toți să privim în aceeași direcție.

 

De asta iubesc Instagramul, blogul sau orice altă formă online de comunicare… pentru că este liantul dintre oameni, ne pune în legătură foarte ușor și rapid. Datorită blogului reușesc să mă eliberez de povara asta numită diabet prin simplul fapt că povestesc prin ce trec și ce trucuri folosesc pentru a-l înfrumuseța. Astfel realizez că nu sunt singura care se chinuie zi de zi să supraviețuiască. Realizez că fiecare vânătaie de pe urma injecțiilor nu spune doar povestea mea, ci și povestea întregii mele comunități online care simte aceeași durere. Mă trec fiori la gândul că printr-un click eu ajung în casele oamenilor și le ofer o fărâmă din suflet meu. E ceva înălțător pentru mine, un izvor nesecat de bucurie, o satisfacție care depășește orice imaginație.

Social media ar trebui să ne unească, nu să ne înstrăineze unii de alții. Ar trebui să ne aducă bucurii, nu să stârnească vrajbă între noi. Ar trebui să fim mai empatici și să nu mai criticăm atât de aspru persoanele care aleg să își trăiască viața în văzul lumii pentru că ele ascund povești uimitoare.

[EN]

More and more often I see in online more and more harsh reactions against this trend of living the perfect life on Instagram. Both sides exaggerate. On the one hand, it is not to be condemned that we want to look in a certain way and that we are retouching some imperfections here and there. However, why so much big of a deal if we post only beautiful things, pleasing to the eye, even if you style things up, and here I mean to those flatlays with a coffee and a newspaper that we do not read anyway, but we bought it just because it looks good in the picture. And on the other hand, the reaction that comes as a wave against these perfect lives on Instagram is understandable. I think the internet has been over saturated with the millions of accounts where beauty and fashion were promoted, without any message.

I have often wondered what is the point of this socialization platform, if it only makes us alienated from reality, make us superficial and self-centered; instead of connecting all who share not just the same hashtag but also the same concerns or values. I like to think that Instagram is a beautiful lie that tells our life, however…even if we put it in the light we want. Whether some people photoshop more than others, our feed should reflect ourselves and who we are, even superficiality can shape our real character in the end.

I do not like generalizing, though I do it quite often without realizing it, but it seems to me that such a tragedy has been created where it should not even exist. More and more people are being hysterical and revolting against bloggers and influencers for the mere fact that their lives look too perfect on Instagram and it’s not really like that. I honestly do not think I would have followed Alina Ceusan if she posted pictures with her in the morning with saliva running out of her mouth. We all wake up looking like a mess, but we do not post such things! The inspiration also comes from those perfectly retouched pictures with the description “I woke up like this”. Why are these millions of people still following these beautiful women? Because humans tend to desire for what he cannot have. Hollywood movies do the same thing … they picture great destinies and fantastic stories that can not be real, but we would also like to live those extraordinary lives. And what’s happening in online is even more deep. Because behind those Instagram accounts there are still real beings, and our desires are filled with more lust. We hope that one day we will also possess all those luxuries exactly like the real bloggers we are following today.

I will probably never afford a brand bag like the one that Andreea Balaban wears on her shoulder, or just as unlikely to be driving the car that Ioana Grama is showing daily in her Insta storys. But I, as other thousands of girls, like their photos only because I like those things and somehow, without realizing it, I desire them in one way or another. Maybe it’s a superficial or absurd explanation, but somehow I think things work this way.

The Internet is an extraordinary tool that, if we know how to use it, creates things of a major impact. I like to think that I have been moving away from the superficial side that my blog had at its beginnings and I use it to its maximum capacity now. Here I am not referring to my targeted public, but to the fact that social media platforms are the tool for me to reach people, give them valuable information, and show them how to live with a tough diagnosis.

Blogging should be seen more than superficiality. It should be treated as a real responsibility! I have a chance to have an absolutely incredible community that has made me realize that social media is an important mission actually. What I post is read by thousands of people of all ages, from all over the world – because 40% of my audience comes from outside the country and Europe – from all social backgrounts, which makes me be very careful about what I post and transmit. Diabetes being the main topic I write about, it is extremely important to communicate the correct information because we are talking about a medical condition that involves insulin, needles and other complicated devices. Beyond anything, it can be dangerous to do share incorrect information that could hurt someone later.

I know a fashion blogger can not have such thoughts or fears, of course! But any blogger should treat her activity in online with responsibility. Even when promoting a cream for instance, be it harmless, it must be tested before, the list of ingredients must be checked, there must be little research before recommending it to the world.

For me it’s overwhelming to read every day supportive messages and beautiful thoughts from my followers. When a child wrote tom e that he loved me and he thanked me for making him proud of having diabetes….I felt more than words can describe. All those things make my heart pump and sometimes I even feel like I don’t deserve such great things. Every message from my online friends fills my heart with joy and my eyes with tears when I read incredible stories from those who resonate medically with me. Social media, for me, really means socialization, connection and human relationships. This is the real meaning of social media, isn’t it? Assume who you are, share your story and gather around you those people who see you in a voice. And through online platforms you can connect directly with every soul that vibrates in front of the message that you, as a blogger, transmit to them. It seems fantastic to me that every day I connect with people from all over the globe and I notice that although we are apparently different, this horrible diabetes has made us all look in the same direction.

That’s why I love Instagram, blog or other social media platform so much…because it represents a connection between human beings. It connects us easier and faster. Thanks to my blog, I can get rid of this horrible disease  by simply telling what I’m going through and what tricks I use to make it more beautiful. So I realize I’m not the only one who struggles to survive every day. I realize that every bruise from injections not only tells my story but also the story of my entire online community who feels the same pain. I am shook by the thought that by one click I reach the people’s homes and offer them a bit of my soul. There is something uplifting for me, an endless source of joy, a satisfaction beyond any imagination.

Social media should connect not alienate. It should bring joy, not hate. We should be more empathic and not criticize so harshly people who choose to live their lives publicly, because they hide stunning stories.