The Sweet Guardians
Ei încă nu au învățat să scrie, dar TREBUIE să învețe să țină penul de insulină în mână. Pentru că toți acei copii nu pot să aibă grijă de ei singuri și sunt păziți zi și noapte de părinții lor, aceștia merită titlul de îngeri păzitori.
Mi se rupe sufletul în milioane de bucăți numai când încerc să îmi imaginez prin ce trece un părinte care ocrotește un copil insulino-dependent. Câte griji trebuie oare să ai când știi că doza pe care i-o administrezi azi copilului, mâine îi poate face rău. Sau că trebuie să diluezi insulina pentru ca e prea puternică pentru organismul lui fragil. Sau că zi și noapte stai geană pe ecranul senzorului, sau cum trebuie să te simți când ești nevoit să îi înțepi degețelele alea micuțe din care să storci sânge. Să nu mai vorbim despre furtuna interioară și zbuciumul emoțional care-i încearcă pe acești “sweet guardians”
Mă înclin în fața fiecăruia dintre voi, părinți, care luptați cot la cot cu ai voștri micuți. Sunteți un real exemplu prin tăria pe care o aveți și prin curajul cu care mergeți înainte zi de zi. Știu că un părinte simte de zece ori mai acut diagnosticul propriului copil, motiv pentru care meritați toată aprecierea și dragostea din lume. Felicitări, îngeri păzitori!
