“CE este diabetul” vs.”CUM se simte diabetul”

Toată lumea știe că alcoolul sanitar dezinfectează rana, însă doar cel care are rana știe cum se simte când pune spirt pe ea.

Orice doctor poate să îți spună punctual ce tratament să urmezi, orice asistent medical știe să te instruiască să îți administrezi insulina, orice student la medicină cunoaște din manuale ce este boala. Însă doar pacientul este cel care știe CUM se simte boala. Mereu accentul este pe partea teoretică și mai puțin pe aspectul uman. Nu zic că nu este important să deții noțiunile tehnice, pentru că, până la urmă nu poți să ai grijă de tine și de condiția ta medicală dacă nu cunoști ce e diabetul, cum funcționează pompa de insulină ș.a.m.d. Dar consider că este la fel de important să se discute și aspectul psihologic pentru că diagnosticul unei boli cronice are impact major asupra preocupărilor, gândurilor și emoțiilor unui pacient.

Așa că, prin postările mele, vreau să mut accentul de pe “CE este diabetul” pe “CUM se simte diabetul”. Știu că îmi petrec mult timp documentându-mă și încercând să livrez mai departe informații despre diabet cu scopul de a face o educație medicală, știu că un om informat este un om puternic. Dar, mai știu că nu suntem mașini și că este extrem de greu să gândești ca un doctor și să simți ca un pacient. Nu știu, în schimb, care e delimitarea dintre cele două.

Pe blog multe postări au un caracter personal, dând impresia unor pagini de jurnal, mai degrabă decât o platformă de educație medicală. Am luat blogul cu mine încă de la debutul bolii și am documentat la cald tot ce se întâmpla în viața mea; de la informații medicale, până la ce se petrecea în sufletul meu. La început preluam ce spuneau alții din experiențele lor, încercând să învăț și eu de la ei și să îmi dezvolt un stil pentru că eu nu aveam nicio coerență. Pe lângă faptul că social media m-a vindecat spiritual pentru că mă regăseam în suferința altora, am reușit să îmi descopăr vocea proprie și să realizez că diabetul nu se oprește la scheme de tratament.

Diabetul nu m-a dărâmat. Diabetul m-a construit. Dacă la debut mă simțeam debusolată din toate punctele de vedere, acum m-am descoperit pe mine și mă simt mai puternică decât am fost vreodată.