Las o furnică să mi se urce pe mâna dreaptă. Iarba mă gâdilă pe picioare, iar vântul se joacă în părul meu în timp ce melodia Shiva Shambo pleacă din căști și se duce direct în suflet. Nu este un vis… este real totul. Asta se petrece chiar acum în timp ce fac yoga pe iarbă în mijlocul naturii. Da, e de vis, însă e real în același timp.

Mi-am dedicat mie câteva ore de meditație care s-au prelungit firesc cu o oră de yoga. Am luat salteluța, căștile, telefonul și m-am așezat pe iarbă cu fața spre munți și cu privirea spre cer. E greu să redai fidel în cuvinte stările intense pe care trupul și mintea le simt în astfel de clipe. Mi se întâmplă să uit de mine zile la rând și îmi las trupul să intre într-o stare de stres și epuizare care nu sunt deloc benefice. Așa că acum este doar despre mine, despre cum mă regăsesc în acest loc rupt din rai, încercând să îmi răsfăț mintea cu puțină liniște și cugetare. O minte sănătoasă este esențială pentru mine în absolut tot, de la un control mai bun al diabetului, până la o stare de spirit mai bună.

Pur și simplu nu pot funcționa dacă al meu creier e copleșit de taskurile zilnice sau dacă mușchii spatelui îmi sunt înțepeniți de la prea mult stat jos. A fost ca o mană cerească reconectarea asta nu doar cu natura, ci și cu mine. Unul dintre exercițiile mele preferate este să conștientizez fiecare părticică a ființei mele și să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am la propriu. Poate că al meu pancreas nu mai vrea să îmi dea insulină, însă am o inimă perfect sănătoasă care bate pe ritmul vieții. Ea pompează tot acel sânge care îmi curge prin vene și pe care îl păzesc atât de mult. Apoi deschid ochii și îmi văd picioarele, stând în poziția lotusului, care mă ajută să mă deplasez singură. La câțiva centimetri mai sus îmi conștientizez brațele plăpânde care se coordonează perfect. Toate lucrurile astea m-au învățat să fiu fericită cu ceea ce merge bine în viața mea. De la minte pornește totul pentru mine… pentru că eu aleg cum văd lucrurile. Optimismul și pofta mea de viață vin de acolo. Și uneori îmi este greu să văd clar toate lucrurile astea frumoase pentru că e ceața asta urbană care mă cuprinde în mirajul ei de probleme. Însă, aici, pe iarbă, cu fața la munți mi-am reamintit ce satisfăcător este să îți conștientizezi fiecare bătaie a inimii, fiecare gură de aer care inundă plămânii cu prospețime. Natura înseamnă vitalitate, regenerare și regăsire. Ține de noi să o lăsăm să ne ghideze.

Astăzi am găsit frecvența cu care am vibrat în tandem cu soarele, cu vântul, cu mine… pentru mine asta e pură bucurie, lipsită de prea multe explicații… să simți momentul prezentului, să îl conștientizezi și să îl trăiești prin fiecare por. Este atât de simplu să fii fericit. Trebuie doar să găsești energia și să o lași să te inunde. Am uitat de diabet, am uitat de glicemie, de injecții sau alte lucruri de genul care îmi pun stăpânire pe gânduri în majoritatea timpului. Nu știu cui ar trebui să mulțumesc pentru ceea ce am simțit astăzi pentru că mă simt prea mică să merit așa ceva. Am revenit la lucrurile lumești în momentul în care alarma senzorului mi-a atras atenția că există riscul de hipoglicemie. Am terminat de cântat Shiva Shambo, mi-am luat tabletele de glucoză și m-am întors din nou pe pământ.