Ines Nerina
Projects

Paris: Between Local and Tourist

Croissant la micul dejun, o plimbare pe Champs-Elysées, un picnic pe Champs de Mars sub turnul Eiffel sau ce anume te face cu adevărat parizian? Asta tot încerc să aflu de mai bine de două luni încoace. Și, sincer, nici eu nu știu ce deosebește un localnic de un turist. Deși îmi place să cred despre mine că mă încadrez în prima categorie, tot am acel entuziasm naiv de fiecare dată când zăresc turnul Eiffel.

Anual vin 15 milioane de turiști în Paris, situându-l în topul celor mai vizitate orașe din lume. Nici nu e de mirare că atrage un număr atât de mare de vizitatori.

Parisul este ticsit de muzee și de monumente, iar patrimoniul și cultura franceze au fascinat de-a lungul secolelor pe iubitorii de artă.

Orașul luminilor îți dă impresia că ești într-un muzeu oriunde te-ai plimba pentru că arhitectura este desprinsă din basme.

Croissant at breakfast, a walk on the Champs-Elysées, a picnic on the Champs de Mars under the Eiffel Tower, or what makes you truly Parisian? That’s what I’ve been trying to find out for over two months now. And frankly, I do not know what differentiates a local from a tourist. Though I like to think of myself as being in the first category, I still have that naive enthusiasm every time I see the Eiffel Tower.

Every year 15 million tourists visit Paris, placing it among the most visited cities in the world. No wonder it attracts so many visitors. Paris is full of museums and monuments, the French heritage and culture have fascinated art lovers over the centuries. The City of Lights gives you the impression that you are in a museum wherever you go, because the architecture is out of this world.

Aici am aflat și sensul mobilierului stradal. Îmi era straniu conceptul și nu îmi puteam imagina cum poate exista mobilă pe stradă. Dar când te plimbi pe bulevardele lungi și vezi acele boutique-uri de presă, felinarele de o frumusețe rară, băncuțele, toate în acel stil tipic parizian, înțelegi că frumosul se găsește și pe stradă. Bunul gust nu se află doar în arhitectură, ci și în modă, Parisul fiind locul unde se dă startul în industria fashion. Galeriile sunt locul unde visele devin realitate pentru orice femeie, toate brandurile și designerii din lume întâlnindu-se sub același acoperiș.

Here I discovered the meaning of the street furniture. This concept was strange to me and I could not imagine how there could be furniture in the street. But when you walk on the long boulevards and see those press boutiques, extremly beautiful lanterns, benches, all in that typical Parisian style, you understand that beauty also lays in the street. The fine taste is not only present in architecture, but also in fashion, Paris being the starting point for fashion industry. Galleries are the place where dreams come true for any woman, all the brands and designers in the world are meeting under the same roof.

Mai are sens să amintesc simbolul iubirii? Este imposibil să nu te gândești la Paris ca la orașul dragostei. Romantismul acut plutește în aer, iar responsabilă de asta este Sena. Deși nu reușește, râul Sena parcă încearcă să despartă în două orașul. Dar ce reușește cu siguranță să facă, este să ofere experiențe inedite cu acele croaziere de-a lungul cărora poți admira cele mai frumoase monumente. Cu un pahar de vin de Bordeaux în mână și cu Edith Piaf în surdină, orice seară este sortită succesului.

Does it make any sense to bring into discussion the symbol of love? It is impossible not to think of Paris as a city of love. The romanticism floats in the air, and Seine is responsible for it. Although it fails, the Seine river seems to be trying to break into the two the city. But what Seine definitely does is to offer unforgettable experiences with those cruises along which you can admire the most beautiful monuments. With a glass of Bordeaux wine and Edith Piaf in the background, every evening can be considered a success.

Și totuși, mă întreb dese ori cum mai poate un localnic să își asume cu adevărat orașul pe care îl știrbesc zilnic mii și mii de străini? Cum mai poți visa la idealurile tale stând pe scările de la Trocadéro, când îți trec prin față sute de suflete rătăcite și disperate să surprindă cele mai reușite poze din vacanță? În drumul tău spre boulangerie te împiedici de gunoaiele lăsate de japonezii care au mâncat câteva minute mai devreme. Sau când vrei să te încarci cu puțină cultură stai la cozi ore în șir pentru a intra într-un muzeu. Într-adevăr, pălește un pic romantismul când vrei să ai parte de o cină romantică sub turnul Eiffel și vin la fiecare 5 minute senegalezii care îți bagă pe gât brelocurile lor cu 1€. Toate fanteziile se risipesc când auzi manelele de la cei care vor să te plimbe cu bicicleta-caleașcă.

And yet, I often wonder how a local can really assume the city that thousands and thousands of foreigners harm daily? How can you dream of your ideals standing on the stairs of Trocadéro, when in front of you hundreds of lost souls are passing and are desperately trying to take pictures? On your way to boulangerie, you are stepping on the trash left by the Japanese who ate a few minutes earlier. Or, when you want to load yourself with a little culture, you stand in queues for hours to enter a museum. All the romanticism is falling apart when you want to have a romantic dinner under the Eiffel Tower and every 5 minutes the Senegalese come to sell you the 1€ key chain. All the fantasies are fading away when you hear the manele from those who want to give you a ride with their bicycle-chariot.

Tocmai de aceea iubesc cel mai mult turnul Eiffel după ora 1 noapte, când se sting luminile lui complet. Atunci am senzația că în sfârșit îmi aparține, că nu mai fură privirile nimănui, că nu mai e multiplicat de fotografii la infinit, că încet, încet turiștii se îndepărtează de el, pornind spre cazările lor. Și așa rămâne doar al meu!

That’s why I love the most the Eiffel tour after 1 a.m. when all his lights go completly down. That is the moment when I feel that he finally belongs to me; that he is no longer taking anybody’s attention; that he is no longer infinitely multiplied by photographs. Slowly the tourists are moving away from him, returning to their hotels. And so he remains just for me!

Totuși, sunt îndrăgostită ireversibil și iremediabil de acest oraș, oricare ar fi realitatea. Aici am descoperit sufletul meu pereche, aici mi-am dezvoltat personalitatea și m-am format academic. Iar pentru mine, o romantică incurabilă, o visătoare desăvârșită și o optimistă nebună, Orașul luminilor și al dragostei rămâne aproape de sufletul meu și va fi o sursă infinită de inspirație.

However, I am irreversibly and irremediably in love with this city, no matter the reality. Here I discovered my soul mate, here I developed my personality and I shaped an academic background. And for me, an incurable romantic, a pure dreamer and a crazy optimist, the City of Lights and Love remains close to my soul and it is an endless source of inspiration.

 

Outfit: Chi Chi London dress

Zara bag

H&M flats

Location: Tour Eiffel, Paris

Special thanks for the photos: Filip H.

You Might Also Like...