De multe ori mi s-a demonstrat că diabetul nu se oprește la tratament și la obținerea unor glicemii cât mai bune. El își pune amprenta pe toată existența, iar gândurile și preocupările sunt diferite față cele ale unei persoane care nu are acest diagnostic. Prin urmare, am simțit acut nevoia de a vorbi cu cineva despre lucrurile ce mă macină, însă am vrut să împărtășesc toate acestea cu altcineva decât doctorul specialist. Am vrut să vorbesc pe aceeași limbă cu alte persoane care înțeleg prin ce trec și eu…iar acele persoane nu pot fi decât la fel de dulci ca mine.
Așa că am dat un call pe social media, anunțând primul Sweet Social Coffee, cu alte cuvinte “hai să ne întâlnim la o cafea” să ne cunoaștem și să discutăm subiecte comune pe care nu le putem discuta într-un cabinet. Deși, lucrurile nu au început chiar perfect pentru că inițial cafeneaua unde am anunțat adunarea era închisă, în cele din urmă tot ne-am întâlnit la altă locație. Și cum nimic nu e întâmplător, a fost să fim 4 fete tinere cu vârste apropiate care aveam aceleași subiecte comune. A fost cea mai bună cafea pe care o gustasem în ultima perioadă pentru că am avut alături de mine 3 fete absolut superbe cu care am putut vorbi despre acele subiecte tabu pe care nu mi-e ușor să le deschis în online sau în cabinetul doctorului. Am simțit real ce înseamnă să fii înțeles, să fii susținut și să realizezi că nu ești singur. Am putut să le povestesc despre greva mea de a nu mai purta senzor o perioadă, despre faptul că uneori simt că am obosit psihic și multe alte aspecte care nu îmi dau pace. În aceeași măsură, le-am ascultat probleme, grijile și poveștile cu sufletul la gură pentru că m-am regăsit în fiecare.
Dacă ar fi să trag linie și să spun un ultim gând, acela ar fi că îmi doresc nu doar să continui această tradiție Sweet Social Coffee, dar să văd în jurul meu mai mulți oameni curajoși să inițieze astfel de întâlniri.
