Nu știu ce se întâmplă, dar de fiecare dată când sunt în fața noului an, mă trece o serie de gânduri ciudate, un soi de nostalgie combinată cu speranță senină. Așa că, iată-mă din nou, în acest punct pe axa timpului când stau eu cu mine într-un dialog sincer.
Dacă ar fi să trag linie și să zic primul cuvânt care îmi trece în cap legat de anul 2018, acela cred că ar fi “schimbare”. M-am schimbat mult, iar odată cu mine viața mea a schimbat macazul, destinația fiind una palpitantă. În 2018 am ajuns la kilometrul 25 al vieții mele, unde am pus punct multor lucruri toxice din jurul meu, unde am învățat pe pielea mea cât de greu este să fii în armonie cu tine, dar unde am găsit în mine inepuizabile resurse. E ușor intimidant procesul de autocunoaștere, dar l-am început cu mare entuziasm și pot să spun cu mâna pe inimă că e cea mai palpitantă și satisfăcătoare călătorie pe care am parcurs-o vreodată. Iar călătoria asta nu cred că se va termina vreodată.
În 2018 am îndrăznit să cred mai mult în mine, să îmi depășesc real, și nu doar clișeic limitele, punând bazele celor mai frumoase proiecte profesionale și personale. Să reușești să organizezi de capul tău două săptămâni pline de activități cu tineri și copii la fel de dulci ca și tine, e un sentiment de împlinire enorm. Aici mă refer la teambuildingul de la Fundata, unde am petrecut momente emoționante alături de cei care acum îmi sunt frați dulci. Mă frământă dorul de ei, dar îi port mereu în suflet și îi am aproape așa.
Tot în registrul dulce, am reușit să ajung la Buziaș anul acesta, unde m-am regăsit complet. La fel, am întâlnit oameni excepționali, doctori pasionați, dulcinei cu care am râs cu lacrimi și cu care am împărtășit momente de neuitat. Știu că sunt împrăștiați prin toate colțurile țării, dar minunea asta numită “internet” ne unește în fiecare zi.
Și că tot veni vorba de internet, am evoluat mult pe partea de online, iar primul lucru de referință e activitatea mea de pe Youtube. Nu credeam vreodată că voi face cu atâta pasiune conținuturi video. Mereu îmi era frică să vorbesc în fața unui public, sau mai ales în față unei camere mă pierdeam. Dar s-a produs în mine o scânteie generată de acest diabet care a făcut din mine un “creator de conținut”.
Și cum o scânteie aprinde focul, așa s-a aprins flacăra și dorința în mine de a merge mai departe. Mi-am pus vise și mai mărețe, pe care Dumnezeu mi le-a îndeplinit. Mi-am descoperit pasiunea pentru public speaking, iar faptul că am fost speaker pentru prima dată la o conferință despre diabet din cadrul universități de medicină, a reprezentat pentru mine prima cărămidă din visul meu. Mi-am dorit să transform diabetul meu într-o carieră, iar asta părea ceva incert până când… și aici viața m-a surprins plăcut!
Am călătorit destul anul ăsta și am cules multe amintiri și realizări: Next Big Vlogger, Palatul Parlamentului, Campania Diabetul nu este o joacă, Afterhills, interviu Apolonia Tv, apariție în revista ABC Diabet, Opinia Studențească.
Iar la capitolul uman, anul 2018 a fost cel mai bun profesor! Unii oameni au venit în viața mea cu o intensitate enormă care m-au învățat cele mai prețioase lecții, iar alții au plecat fără să lase măcar o urmă. Îmi e greu să mă despart de tine, 2018, dar ai fost emblematic și îți mulțumesc! Știu că fratele tău, 2019, e versiunea ta mai bună și îți promit că vom colabora frumos.
Iar cât despre mine și despre ce planuri îmi setez pentru anul care vine, știu sigur că va fi cea mai frumoasă călătorie în jurul soarelui și al lunii pentru că eu mă hrănesc cu lumina caldă care îmi dă putere, dar și cu visele diafane care îmi dau speranță.
