A face sau nu insulina în public este o întrebare pe care și-o pun toți diabeticii. Și o fac pe bună dreptate! Nu cred că există moment în care să nu te simți ciudat sau privit când o faci de față cu mai mulți oameni străini. Dar aici e prima greșeală. DE CE?
Majorității oamenilor li se pare ciudat sau cel puțin copleșitor să își facă insulina în public. Chiar de la începutul acestei călătorii dulci fără sfărșit mi-am făcut injecțiile în public. Tocmai pentru că am vrut SĂ DEMONSTREZ CEVA TARE ȘI CLAR! Vreau să arăt că noi, diabeticii, chiar existăm în societatea asta perfectă și că noi ne luptăm pentru viețile noastre chiar și în public. Așa că, scuză-mă dacă acul meu de 6mm sau picătura mea de sânge te dezgustă. De ce ar trebui să fiu criticată sau privită ciudat pentru simplul fapt că mă lupt să țin sub control boala asta? Nu este vina mea că am o situație autoimună și nici pentru că trebuie să mă înțep de mai multe ori pe zi.
Așa că, data viitoare când vezi un diabetic că își face insulina în public, dă dovadă de respect și uită-te la el ca la un luptător, nu ca la un ciudat.
I want to show that we do exist in this perfect society and we fight for our lives in public as well. So excuse me if I disgust you with my 6mm needle or my drop of blood. Why should I be judged for struggling every single day of my life to control this disease? It’s not my fault I have this autoimmune situation going on, neither my choice to prick myself so many times a day.
So next time you see a diabetic taking the insulin shoot in public show him some respect and think of him as a warrior not a freak.
