Promenade sur les Champs-Élysées

De ce tocmai Champs-Élysées pentru prima ședință foto?

Pentru că am avut ocazia să prind cel mai mare și celebru bulevard al Parisului închis pentru mașini chiar la două zile după ce m-am instalat în cartierul Montparnasse.

Așa că nu am stat pe gânduri și am pornit să facem primele poze marca Paris.

I started the series of posts in Paris with this shooting on the Champs-Élysées avenue. For those who do not know, I temporarily moved to the middle of Paris thanks to an Erasmus scholarship. I will have the opportunity to study for the second time at the Sorbonne University in the heart of the most beautiful city in the world. Of course I’ll post many outfit posts here because everything is absolutely superb. Besides the fact that the city is full of historical places, famous museums, famous streets, any corner here looks great for pictures. Why Champs-Élysées for the first photo session? Because I had the once in a lifetime chance to find the largest and the most famous boulevard in Paris car free just two days after I settled in the Montparnasse. So we did not hesitate and we started taking the first pictures of Paris.

Bineînțeles că mi-am păstrat stilul vestimentar și în acest context, același „comfort chic style” pe care îl ador. Mă reprezintă outfit-urile lejere și feminine, deloc complicate de accesorii, cuvântul de ordine fiind funcțional. Sfinții Nike în picioare pentru susținere și protecție, ghiozdănelul roz în care îmi încap toate supply-urile pentru diabet, o helancă H&M cu dungi, iar în partea de jos o fustă din imitație de piele.

Of course I kept my style in this context as well, the same “comfort chic style” that I adore. The feminine and simple outfits, not complicated by accessories, express my personality and the key word is functionality. Nike sport wear offers me support, the pink bag in which I place all my diabetes supplies, a striped H&M turtleneck, and a skirt of imitation leather at the bottom.

Ceea ce mi s-a părut absolut genial a fost faptul că am beneficiat de o sincronizare incredibilă. Imediat cum am terminat de făcut pozele de pe mijlocul străzii, au început polițiștii și jandarmii să trimită lumea înapoi pe trotoare pentru a da din nou acces circulației mașinilor pe bulevard. Așa că am fost de două ori mai fericită că am reușit să surprindem pe cameră momentele astea unice. Din punctul meu de vedere, Champs-Élysées-ul este mult prea aglomerat pentru gusturile mele.

What seemed to me to be absolutely brilliant was that we had an incredible sync. As soon as we finished the pictures in the middle of the street, police began to send the people back to the sidewalk to give the car traffic access again on the boulevard. So I was twice as happy as we were able to capture these unique moments on the camera. From my point of view, the Champs-Élysées are too busy for my tastes.

Evident, că are un „je ne sais quoi” pentru că aici găsești cele mai scumpe magazine, reprezentanțe ale mașinilor de lux, boutique-rile celor mai în vogă designeri de modă. E un bulevard ce freamătă a viață, a parfumuri scumpe, a dorințe. E, poate, chintesența visului parizian în care îți lucesc ochii la colierul acela Cartier din vitrina frumos lustruită. Practic, e o experiență în sine acest Champs-Élysées, fie că alegi să te plimbi, să faci cumpărături, să nutrești dorința de a avea într-o zi o geantă YSL sau chiar să faci poze pentru blogul tău.

Obviously, it has an “je ne sais quoi” because here you can find the most expensive stores, luxury car agencies, boutiques of the most known fashion designers. It’s a vibrant boulevard, where you can smell expensive perfumes, desires. It’s perhaps the quintessence of the Parisian dream in which you look at Cartier’s necklace in the beautifully polished display case. Basically, this Champs-Élysées is an experience on its own whether you choose to walk around, shop, fetch a YSL bag, or even take pictures for your blog.

Nu a fost prima dată când m-am pierdut prin mulțimea agitată de pe acestă stradă, fiind a șasea oară când am revăzut Arcul de Triumf care stă în capătul bulevardului. Însă, cu siguranță, a fost prima oară când am trăit această experiență din perspectiva unui visător de tip 1. Să ai diabet de tip 1 nu e ușor, mai ales când ești supus la nou sau imprevizibil. Așa că mi-am impus ca această boală să nu mă țină înapoi de la absolut nimic. Și așa a fost! Mi-am dorit mult să revăd Parisul din ochii unui student internațional.  În anul 2014 urmam pentru întâia oară cursurile universității Sorbona, fiind un Erasmus timid și ușor speriat. Dar m-a schimbat și m-a îmbogățit atât de mult încât mi-am zis că mă voi întoarce.

It was not the first time I lost myself in the crowd on this street, being the sixth time I saw the Arc de Triomphe that stands at the end of the boulevard. But it was certainly the first time I had experienced this feeling from the perspective of a type 1 dreamer. Having type 1 diabetes is not easy, especially when you are exposed to new or unpredictable things. So I promised myself that my disease will not hold me back from anything. And so it was! I wanted so badly to see Paris again through the eyes of an international student. In 2014, for the first time, I attended the courses of the Sorbonne University, being a shy and slightly scared Erasmus. But it changed me, and it enriched me so much that I told myself that I would return

Așa că, de pe patul de spital, de la terapie intensivă eu am dat interviul Erasmus prin telefon, trei ani mai târziu. Am reușit să obțin bursa pentru a doua oară și iată-mă studentă masterandă la Sorbona din nou! E un statut care te înalță dacă știi să profiți de el. Dar, spre deosebire de primul stagiu, acesta e foarte diferit… Dar sunt mai fericită și împlinită că am șansa asta extraordinară de a beneficia de atâtea lucuri incredibile. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la Paris, a fost să îmi cumpăr un senzor ce monitorizează glicemia non-stop, ceea ce m-a ajutat enorm să mă bucur mai mult de ceea ce mi se întâmplă. Apoi am fost pe Champs-Élysées să fac poze pentru blogul care îmi dă atâtea bucurii.

So, from the hospital bed, being at intensive care, I gave the Erasmus interview over the phone three years later. I managed to get the scholarship for the second time and here I am, a master student at the Sorbonne again! It’s a status that rises if you know how to take advantage of it. But unlike the first stage, this is very different … But I’m happier and fulfilled that I have the extraordinary chance of benefiting from so many incredible things. The first thing I did when I arrived in Paris was to buy a sensor that monitors non-stop the blood glucose, which helped me enormously to enjoy life more. Then I was on Champs-Élysées to take pictures for ths blog that gives me so much joy.

Așadar, mi s-a demonstrat încă o dată că dacă visurile tale nu te sperie, atunci ele chiar nu sunt așa de mari. Și, da, trebuie să recunosc că am fost terifiată înainte să plec din Iași, din zona mea de protecție și confort, dar acum vibrez cu toată ființa mea în fața a ceea ce îmi oferă viața.

So it was once again proved to me that if your dreams do not scare you, then they are not really big enough. And yes, I have to admit I was terrified before I left Iasi, my protection and comfort zone, but now I vibrate with my whole being in front of what my life gives me.